Vanatorii de zmeie
Vanatorii de zmeie
Cartea Vanatorii de zmeie (“The Kite Runners”) este romanul de debut (2003) al afganului-american Khaled Hosseini, nascut in Kabul, de profesie medic, acum oficial al Inaltei Comisii pentru Refugiati a ONU. O carte extrem de emotionanta (dar nu lacrimogena) despre prietenia a doi baieti – Amir si Hassan, fiul stapanului si fiul servitorului, de etnii si religii diferite, intr-o tara sfasiata de situatia politica instabila. Prima parte a romanului este intoarcerea in trecut, prin labirintul amintirilor lui Amir, acum ajuns la maturitate si stabilit in Statele Unite.
Fragment din roman:
"Aruncam din cand in cand niste ocheade furisate spre Baba, care statea langa Rahim Khan, pe acoperis, si ma intrebam ce gandeste. Oare ma incuraja? Sau o parte din el se bucura sa ma vada dand gres? Asta era treaba cu inaltatul zmeielor: mintea iti aluneca odata cu zmeul.
Zmeiele incepeau sa cada pretutindeni, iar eu inca mai zburam. Mai zburam! Ochii mi se tot indreptau spre Baba, infofolit in puloverul lui gros de lana. Era oare surprins ca rezistasem atat de mult? Daca nu-ti tii ochii pe cer, n-o sa mai rezisti mult! Mi-am intors repede privirea inapoi spre cer. Un zmeu rosu se apropia cu viteza de mine — si l-am prins la timp. M-am incurcat un pic in sforile lui si am sfarsit biruindu-l, cand si-a pierdut rabdarea si a incercat sa ma taie de jos.
In susul si-n josul strazilor, vanatorii de zmeie se intorceau triumfatori, tinand cat mai sus zmeiele capturate. Se laudau in fata parintilor si a prietenilor. Dar toti stiau ca partea cea mai buna abia acum urmeaza. Premiul cel mai mare dintre toate inca mai zbura. Am taiat un alt zmeu, de un galben stralucitor, cu o coada rasucita, alba. Asta m-a costat inca o taietura la degetul aratator, iar sangele mi se prelingea in palma. I-am dat lui Hassan sa tina sfoara si am supt sangele din deget, apoi mi-am sters mana pe blugi.
Dupa o alta ora, numarul de zmeie „supravietuitoare" scazuse dramatic, de la vreo cincizeci la douasprezece. Al meu era unul dintre ele. Ajunsesem printre ultimii doisprezece. Stiam ca partea asta a campionatului avea sa mai dureze o vreme, pentru ca tipii care rezistasera pana acum erau buni — si nu ar fi cazut in capcana unor smecherii simple, ca cea a ridicarii si a coborarii bruste a zmeului, trucul preferat al lui Hassan. "
Fragment din roman:
"Aruncam din cand in cand niste ocheade furisate spre Baba, care statea langa Rahim Khan, pe acoperis, si ma intrebam ce gandeste. Oare ma incuraja? Sau o parte din el se bucura sa ma vada dand gres? Asta era treaba cu inaltatul zmeielor: mintea iti aluneca odata cu zmeul.
Zmeiele incepeau sa cada pretutindeni, iar eu inca mai zburam. Mai zburam! Ochii mi se tot indreptau spre Baba, infofolit in puloverul lui gros de lana. Era oare surprins ca rezistasem atat de mult? Daca nu-ti tii ochii pe cer, n-o sa mai rezisti mult! Mi-am intors repede privirea inapoi spre cer. Un zmeu rosu se apropia cu viteza de mine — si l-am prins la timp. M-am incurcat un pic in sforile lui si am sfarsit biruindu-l, cand si-a pierdut rabdarea si a incercat sa ma taie de jos.
In susul si-n josul strazilor, vanatorii de zmeie se intorceau triumfatori, tinand cat mai sus zmeiele capturate. Se laudau in fata parintilor si a prietenilor. Dar toti stiau ca partea cea mai buna abia acum urmeaza. Premiul cel mai mare dintre toate inca mai zbura. Am taiat un alt zmeu, de un galben stralucitor, cu o coada rasucita, alba. Asta m-a costat inca o taietura la degetul aratator, iar sangele mi se prelingea in palma. I-am dat lui Hassan sa tina sfoara si am supt sangele din deget, apoi mi-am sters mana pe blugi.
Dupa o alta ora, numarul de zmeie „supravietuitoare" scazuse dramatic, de la vreo cincizeci la douasprezece. Al meu era unul dintre ele. Ajunsesem printre ultimii doisprezece. Stiam ca partea asta a campionatului avea sa mai dureze o vreme, pentru ca tipii care rezistasera pana acum erau buni — si nu ar fi cazut in capcana unor smecherii simple, ca cea a ridicarii si a coborarii bruste a zmeului, trucul preferat al lui Hassan. "
30.53Lei
30.53Lei
Primesti 30 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Cartea Vanatorii de zmeie (“The Kite Runners”) este romanul de debut (2003) al afganului-american Khaled Hosseini, nascut in Kabul, de profesie medic, acum oficial al Inaltei Comisii pentru Refugiati a ONU. O carte extrem de emotionanta (dar nu lacrimogena) despre prietenia a doi baieti – Amir si Hassan, fiul stapanului si fiul servitorului, de etnii si religii diferite, intr-o tara sfasiata de situatia politica instabila. Prima parte a romanului este intoarcerea in trecut, prin labirintul amintirilor lui Amir, acum ajuns la maturitate si stabilit in Statele Unite.
Fragment din roman:
"Aruncam din cand in cand niste ocheade furisate spre Baba, care statea langa Rahim Khan, pe acoperis, si ma intrebam ce gandeste. Oare ma incuraja? Sau o parte din el se bucura sa ma vada dand gres? Asta era treaba cu inaltatul zmeielor: mintea iti aluneca odata cu zmeul.
Zmeiele incepeau sa cada pretutindeni, iar eu inca mai zburam. Mai zburam! Ochii mi se tot indreptau spre Baba, infofolit in puloverul lui gros de lana. Era oare surprins ca rezistasem atat de mult? Daca nu-ti tii ochii pe cer, n-o sa mai rezisti mult! Mi-am intors repede privirea inapoi spre cer. Un zmeu rosu se apropia cu viteza de mine — si l-am prins la timp. M-am incurcat un pic in sforile lui si am sfarsit biruindu-l, cand si-a pierdut rabdarea si a incercat sa ma taie de jos.
In susul si-n josul strazilor, vanatorii de zmeie se intorceau triumfatori, tinand cat mai sus zmeiele capturate. Se laudau in fata parintilor si a prietenilor. Dar toti stiau ca partea cea mai buna abia acum urmeaza. Premiul cel mai mare dintre toate inca mai zbura. Am taiat un alt zmeu, de un galben stralucitor, cu o coada rasucita, alba. Asta m-a costat inca o taietura la degetul aratator, iar sangele mi se prelingea in palma. I-am dat lui Hassan sa tina sfoara si am supt sangele din deget, apoi mi-am sters mana pe blugi.
Dupa o alta ora, numarul de zmeie „supravietuitoare" scazuse dramatic, de la vreo cincizeci la douasprezece. Al meu era unul dintre ele. Ajunsesem printre ultimii doisprezece. Stiam ca partea asta a campionatului avea sa mai dureze o vreme, pentru ca tipii care rezistasera pana acum erau buni — si nu ar fi cazut in capcana unor smecherii simple, ca cea a ridicarii si a coborarii bruste a zmeului, trucul preferat al lui Hassan. "
Fragment din roman:
"Aruncam din cand in cand niste ocheade furisate spre Baba, care statea langa Rahim Khan, pe acoperis, si ma intrebam ce gandeste. Oare ma incuraja? Sau o parte din el se bucura sa ma vada dand gres? Asta era treaba cu inaltatul zmeielor: mintea iti aluneca odata cu zmeul.
Zmeiele incepeau sa cada pretutindeni, iar eu inca mai zburam. Mai zburam! Ochii mi se tot indreptau spre Baba, infofolit in puloverul lui gros de lana. Era oare surprins ca rezistasem atat de mult? Daca nu-ti tii ochii pe cer, n-o sa mai rezisti mult! Mi-am intors repede privirea inapoi spre cer. Un zmeu rosu se apropia cu viteza de mine — si l-am prins la timp. M-am incurcat un pic in sforile lui si am sfarsit biruindu-l, cand si-a pierdut rabdarea si a incercat sa ma taie de jos.
In susul si-n josul strazilor, vanatorii de zmeie se intorceau triumfatori, tinand cat mai sus zmeiele capturate. Se laudau in fata parintilor si a prietenilor. Dar toti stiau ca partea cea mai buna abia acum urmeaza. Premiul cel mai mare dintre toate inca mai zbura. Am taiat un alt zmeu, de un galben stralucitor, cu o coada rasucita, alba. Asta m-a costat inca o taietura la degetul aratator, iar sangele mi se prelingea in palma. I-am dat lui Hassan sa tina sfoara si am supt sangele din deget, apoi mi-am sters mana pe blugi.
Dupa o alta ora, numarul de zmeie „supravietuitoare" scazuse dramatic, de la vreo cincizeci la douasprezece. Al meu era unul dintre ele. Ajunsesem printre ultimii doisprezece. Stiam ca partea asta a campionatului avea sa mai dureze o vreme, pentru ca tipii care rezistasera pana acum erau buni — si nu ar fi cazut in capcana unor smecherii simple, ca cea a ridicarii si a coborarii bruste a zmeului, trucul preferat al lui Hassan. "
Detaliile produsului
De acelasi autor
Review-uri
Andreea Padurean
20/03/2020 11:23
Achizitie verificata
L-am descoperit pe Khaled Hosseini citing "Cetatea celor 1000 de sori"..Nu am rezistat tentatiei si am inceput sa citesc si alte romane ale sale, pe care mi le-am dorit in biblioteca personala...cea mai buna alegere, mai ales acum, in perioada asta, in care trebuie sa ramanem in case.
Arata mai mult
Iovănescu Kevin
15/03/2020 12:52
O poveste crudă, cutremurătoare, care rămâne pe retina lectorului pentru totdeauna.
Arata mai mult
Nicorici Mihai
05/03/2020 12:06
Achizitie verificata
O prietenie pe viata. Ororile razboiului. Oameni rai din nastete! O poveste care arata cum a fost si cum a devenit Aufganistanul!
Arata mai mult
doarEU
05/03/2020 04:31
O poveste sfasietoare despre o prietenie adevarata! Iti ramane in minte pentru mult timp.
Arata mai mult
Kruppa Adrian Gabriel
02/03/2020 13:36
Unul dintre romanele mele preferate.
Cred că povestea asta o să îmi rămână în minte toată viața. O prietenie remarcabilă, care schimbă pentru totdeauna destinele a doi băieți pe cât de diferiți, pe atât de legați unul de altul.
Arata mai mult
Daniela Vlad3
27/02/2020 18:51
Achizitie verificata
Începând de la copertă și terminând cu ultima pagină, această carte este fără nicio îndoială, o operă de artă. "Vânătorii de zmeie" este una dintre cărțile care m-au făcut să plâng, să urăsc din tot sufletul, să îmi doresc să pătrund cumva în paginile acesteia și să schimb lucrurile luând de gât și dând de pământ cu nedreptatea.
Cea mai mare parte a acțiunii se petrece în Afganistan, unde pe lângă obișnuitele orori gen fanatismul religios și războaiele, își fac loc totuși și lucruri bune, oameni puri și loiali dar care plătesc un preț enorm.
Am plâns, am urât din tot sufletul, am uitat până să și cobor la stația potrivită, dar și-a câștigat primul loc în inima mea.
Arata mai mult
Danea Giorgiana
26/02/2020 14:36
O poveste tristă, care poate impresiona cititorul până la lacrimi. Experiențele celor doi frați sunt cu atât mai dureroase cu cât ne dăm seama că sunt inspirate din realitate.
Arata mai mult
oltean larisa
14/09/2019 17:00
Cu greu mi a mai atins sufletul o alta carte, dupa ce am citit o pe această! Este genială!
Arata mai mult
