Mastile fricii

De (autor): Camelia Cavadia

4.7
(15 reviews)
Mastile fricii - Camelia Cavadia
Rasfoieste

Mastile fricii

De (autor): Camelia Cavadia

4.7
(15 reviews)

Acest titlu poarta semnatura autorului. Exemplarele cu autograf sunt disponibile in limita stocului.

O carte despre modul in care traumele din copilarie ajung sa ne domine si sa sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezinta realitatea multor familii de aici si de aiurea: amprenta lasata asupra viitorului unui copil de un parinte autoritar, violent si incapabil sa isi depaseasca neputintele. O istorie a metamorfozei unei personalitati abuzate de violenta si frica, o privire emotionanta asupra maternitatii inabusite de stereotipuri si a unei iubiri care putea sa fie perfecta, daca protagonistii sai ar fi trait prezentul (clipa).

Un roman frumos si trist, dur si sensibil deopotriva, o marturie impresionanta despre parinti si copii si frica teribila care ii desparte uneori, sufocand iubirea, pacea interioara, bucuria vietii, tot ce e mai frumos in oameni. - Radu Gavan

Pe Camelia o cunosc de foarte multa vreme si am fost uimita sa descopar in cartile sale o voce noua, necunoscuta mie. Matura si transanta in felul in care isi creeaza personajele, ea le iubeste apoi ca pe niste copii, cu toate defectele si durerile lor. Ema, David si Sofia sunt niste personaje tragice, intr-o istorie cutremuratoare in familiaritatea ei. Abuzul, fizic si emotional, suferit si perpetuat de personaje, este socant prin perspectiva intima din care e reflectat.
Si daca e nevoie de un argument in plus pentru a citi Mastile fricii, iata-l: va va face sa va reevaluati relatia cu cei iubiti, cu teama de a nu descoperi un pic din bovarica Ema in voi insiva. - Ada Roseti
Fragment din romanul "Mastile fricii" de Camelia Cavadia:

"Dupa ce-am scapat de tata, n-am mai fost atat de disperati sa luam numai 10 la scoala. N-am mai fost vanatorii de note. Tata fusese un amarat de instalator care scotea flacari pe nari de fiecare data cand vedea vreun 9 patandu-ne onoarea in catalog. Ne snopea in bataie uneori si fara motiv, daramite cand ii ofeream vreunul. Invatam pe rupte si ne rugam de profesori sa nu ne tranteasca vreo nota mica. Cel mai mult ne temeam de sport, de desen, de materiile unde nu era neaparat nevoie de invatat, ci mai degraba de abilitati fizice sau artistice. Pentru colegi eram vanatorii de note, ahtiatii dupa 10. Niciunul nu banuia bataile pe care le mancam, pedepsele la care eram supusi daca luam vreo nota mai mica. Ne-nvatasem insa sa acceptam oprobriul colegilor, fara sa le purtam ranchiuna. N-aveau de unde sa stie ce-i cu noi.
N-am sa uit niciodata bataia ingrozitoare pe care a incasat-o David cand a luat 9 in teza la matematica. Desi bataile erau la ordinea zilei, totusi aceea a fost atat de crunta, incat de fiecare data cand ma gandesc la David copil, imi revine-n minte imediat. De cum a vazut lucrarea, tata l-a impins cu putere in camera noastra, a copiilor, si i-a cerut sa se dezbrace la pielea goala. Pe masura ce David isi dadea hainele jos, tata le aranja cu precizia unui chirurg ce-si insira cu grija instrumentarul. Apoi l-a legat de calorifer si a inceput sa-l bata cu cureaua, tacticos, minute in sir, de parca ar fi avut toata viata la dispozitie pentru asta. Eu si sora-mea ne refugiaseram in bucatarie, cu mainile inclestate pe urechi, incercand sa estompam zgomotul tipetelor ce se-auzeau. Nimic insa nu le putea acoperi. "
Citeste mai mult

39.00Lei

Sau 3900 de puncte

!

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

In stoc

Acest titlu poarta semnatura autorului. Exemplarele cu autograf sunt disponibile in limita stocului.

Descrierea produsului

O carte despre modul in care traumele din copilarie ajung sa ne domine si sa sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezinta realitatea multor familii de aici si de aiurea: amprenta lasata asupra viitorului unui copil de un parinte autoritar, violent si incapabil sa isi depaseasca neputintele. O istorie a metamorfozei unei personalitati abuzate de violenta si frica, o privire emotionanta asupra maternitatii inabusite de stereotipuri si a unei iubiri care putea sa fie perfecta, daca protagonistii sai ar fi trait prezentul (clipa).

Un roman frumos si trist, dur si sensibil deopotriva, o marturie impresionanta despre parinti si copii si frica teribila care ii desparte uneori, sufocand iubirea, pacea interioara, bucuria vietii, tot ce e mai frumos in oameni. - Radu Gavan

Pe Camelia o cunosc de foarte multa vreme si am fost uimita sa descopar in cartile sale o voce noua, necunoscuta mie. Matura si transanta in felul in care isi creeaza personajele, ea le iubeste apoi ca pe niste copii, cu toate defectele si durerile lor. Ema, David si Sofia sunt niste personaje tragice, intr-o istorie cutremuratoare in familiaritatea ei. Abuzul, fizic si emotional, suferit si perpetuat de personaje, este socant prin perspectiva intima din care e reflectat.
Si daca e nevoie de un argument in plus pentru a citi Mastile fricii, iata-l: va va face sa va reevaluati relatia cu cei iubiti, cu teama de a nu descoperi un pic din bovarica Ema in voi insiva. - Ada Roseti
Fragment din romanul "Mastile fricii" de Camelia Cavadia:

"Dupa ce-am scapat de tata, n-am mai fost atat de disperati sa luam numai 10 la scoala. N-am mai fost vanatorii de note. Tata fusese un amarat de instalator care scotea flacari pe nari de fiecare data cand vedea vreun 9 patandu-ne onoarea in catalog. Ne snopea in bataie uneori si fara motiv, daramite cand ii ofeream vreunul. Invatam pe rupte si ne rugam de profesori sa nu ne tranteasca vreo nota mica. Cel mai mult ne temeam de sport, de desen, de materiile unde nu era neaparat nevoie de invatat, ci mai degraba de abilitati fizice sau artistice. Pentru colegi eram vanatorii de note, ahtiatii dupa 10. Niciunul nu banuia bataile pe care le mancam, pedepsele la care eram supusi daca luam vreo nota mai mica. Ne-nvatasem insa sa acceptam oprobriul colegilor, fara sa le purtam ranchiuna. N-aveau de unde sa stie ce-i cu noi.
N-am sa uit niciodata bataia ingrozitoare pe care a incasat-o David cand a luat 9 in teza la matematica. Desi bataile erau la ordinea zilei, totusi aceea a fost atat de crunta, incat de fiecare data cand ma gandesc la David copil, imi revine-n minte imediat. De cum a vazut lucrarea, tata l-a impins cu putere in camera noastra, a copiilor, si i-a cerut sa se dezbrace la pielea goala. Pe masura ce David isi dadea hainele jos, tata le aranja cu precizia unui chirurg ce-si insira cu grija instrumentarul. Apoi l-a legat de calorifer si a inceput sa-l bata cu cureaua, tacticos, minute in sir, de parca ar fi avut toata viata la dispozitie pentru asta. Eu si sora-mea ne refugiaseram in bucatarie, cu mainile inclestate pe urechi, incercand sa estompam zgomotul tipetelor ce se-auzeau. Nimic insa nu le putea acoperi. "
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De acelasi autor

De pe acelasi raft

Rating general al produsului

5 stele
12
4 stele
2
3 stele
1
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

JIBETEAN NICOLETA 22/01/2020 17:28
𝑴ăș𝒕𝒊𝒍𝒆 𝒇𝒓𝒊𝒄𝒊𝒊 este o carte cu un mesaj puternic și tulburător, despre modul în care traumele din copilărie ajung să pună stăpânire pe tine și să te sufoce la maturitate.
Cartea ne dezvăluie trauma a trei frați crescuți în bătaie, în umilință, care se vor simți mereu inadaptați în viață după moartea tatălui lor violent!
Iată câteva fragmente pe care le-am însemnat în carte și care m-au pus pe gânduri:
❝ De obicei crezi că ai timp, că ceea ce ai stricat azi poți să repari mâine, că tot ceea ce nu ai spus azi, vei avea timp să zici mâine, poimâine, cândva. Dar adevărul e că n-ai. Iar la un moment dat constați că timpul e singurul care îți lipsește.
❝ Uneori răul e ca o ciumă, ajunge să stai în prezența lui și să te contaminezi.
❝ Întotdeauna știm să-i sfătuim pe ceilalți, dar suntem atât de nepricepuți în a ne ajuta pe noi înșine.
❝ Mi-e frică de când mă știu, mi-e frică de tot și de toate și mi-e frică să recunosc asta în gura mare.
❝ Singurătatea te face să vrei să intri și mai mult în tine. Să te întorci pe dos și să-ți cunoști fiecare centimetru, să te confrunți cu murdăria, să vezi ce s-a rupt, ce poate fi salvat.
❝ Știi vreodată că nu te vei transforma în ceea ce ai urât mai mult la alții?
❝ Puține lucruri le faci fiindcă așa crezi că e bine; le faci de fapt, pentru că nu poți altfel. Pentru multe din greșelile noastre, nu există explicații care să aibă sens. Există doar slăbiciuni pe care nu le poți învinge. Pentru că nu poți schimba în totalitate ceea ce ești. Oricât te-ai strădui.
O carte de 5 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
  • Like review icon 1
  • Add comments
Georgiana93 30/08/2021 15:00
O carte psihologica, as spune. Pe lângă faptul ca povestea este foarte greu de digerat, este o poveste pe care, cu siguranță multe familii o trăiesc. Speranța de a învinge frica e mai presus de orice sentiment, și cu toate acestea, frica, rămâne orice s-ar întâmpla. Ea își face loc în subconștient și ne împovărează sufletul, ne îmbolnăvește. O recomand, merita citita!
  • Like review icon 0
  • Add comments
COSA CARMEN 26/03/2021 12:00
Emotionanta ! E adevarul din jurul nostru .
  • Like review icon 0
  • Add comments
bursuc24 20/06/2020 19:02
tulburator. O carte despre o realitate despre ca se barfeste pe la coltul blocului, o realitate care distruge suflete, marcheaza destine.
  • Like review icon 0
  • Add comments
Anca Sofian 09/03/2020 13:36
Un subiect tulburător despre frica de a spune lucrurilor pe nume. Personajul principal s-a baricadat cu măști care îi vor aduce sfârșitul, măști care o data puse, nu au mai fost date jos, măști ale abuzului, ale neputinței, ale durerii. Măști născute într-o copilărie oribilă, măști dăruite de o familie disfuncțională , crăpături in existența eroinei ce nu au mai putut fi reparate. Un roman plin de încărcătură emoțională, ce face cititorul să analizeze, să reflecteze și să persevereze in căutarea de solutii. Recomand cu mare drag, având în vedere că în societatea noastră abuzul in familie e ceva încă obișnuit și toxic.
  • Like review icon 0
  • Add comments
Sabina Ileana 09/03/2020 11:21
Emoționantă!
  • Like review icon 0
  • Add comments
Ela M. 16/06/2019 19:34
Măștile fricii a fost genul meu de lectură. O carte plină de emoție, sensibilă și foarte bine scrisă.
  • Like review icon 0
  • Add comments
miha_vladoiu 07/05/2021 18:00
Sincer nu aș citi așa ceva. Ar fi prea tulburător pentru mine... 😐
  • Like review icon 0
  • Add comments
Neagu Roxana4 07/04/2021 12:00
O carte tulburătoare, cum rar am citit.
  • Like review icon 0
  • Add comments
Pantea Georgiana2 18/12/2020 20:15
Mi-a plăcut modul de scriere, acesta fiind o combinație între Elena Ferrante și Donna Tartt, precum și tumultul interior bine detaliat al Emei. Am trăit fiecare pagină alături de Ema și mi-am șters lacrimile de pe obraji de mult prea multe ori. Încă nu pot înțelege cum violența domestică încă există în ziua de azi, cum un bărbat își poate agresa soția și copii atât de mult timp. În opinia mea, copilăria este cea mai frumoasă parte a vieții și nu merită să fie umbrită de măștile fricii.
  • Like review icon 0
  • Add comments
Simona66 27/08/2020 20:09
Mastile fricii este un roman psihologic ce are in centru trauma unei familii sau mai bine spus, a unei generatii intregi. Trei frati sunt nevoiti sa-si croiasca propriul drum in viata dupa moartea tatalui lor violent si alcoolic, insa traumele trecutului se tin scai de ei, afectandu-le intreg viitorul. Care sunt urmarile unei astfel de peceti? Camelia Cavadia va oferi raspunsul in aceasta carte cutremuratoare si fascinanta deopotriva.Personajele pe care le intalnim prima data sunt Ema, protagonista, Sofia, sora ei mai mare si David, fratele lor. Suntem introdusi in universul romanului prin intermediul unei scene din cadrul inmormantarii barbatului care si-a schingiuit pe viata toti membrii familiei si dupa moartea caruia sufera numai mama celor trei copii ai sai, in mod inexplicabil. De foarte multe ori pe parcursul naratiunii avem parte de tot felul de amintiri ingrozitoare despre copilaria Emei si a fratilor sai, despre bataile si umilirea la care au fost supusi si despre impasivitatea mamei lor la toate acestea. Cu timpul insa ajungem sa urmarim firul narativ al vietii fiecaruia dintre ei, actiunea concentrandu-se pe viata Emei alaturi de Victor, sotul sau si cei trei copii ai lor. Reusind in aparenta sa-si gaseasca fericirea, dupa cum sperau in adolescenta, fiecare dintre cei trei sufera insa pe ascuns de cate o problema cauzata de trecutul lor intunecat. Remuscarile din partea protagonistei nu intarzie sa apara, scufundandu-se din ce in ce mai tare in haul adanc al depresiei, ceea ce o face sa devina o persoana rece si o mama mult prea aspra. Toate acestea sunt intarite de situatiile fratilor sai care par a deveni din ce in ce mai rele si astfel sunt martorii unei adanciri colective intr-o disperare indusa de ranile ce nu au fost niciodata vindecate.Mastile fricii este un roman extrem de bun pentru a expune ce se intampla cu cei care nu reusesc sa faca pace cu trecutul lor. Acest lucru i se intampla Emei in modul cel mai evident, prin faptul ca accepta o salvare din exterior, pe care o cautase totusi cu disperare, fara sa-si dea seama ca aceasta situatie o va incorseta mai tarziu, cand instinctele ei vor fi cu adevarat activate si va pierde sansa la ce ar fi putut insemna adevarata fericire. Simptomele psihice sunt prezente inca de la inceput, cand indoielile legate de alegerile ei nu-i dau pace, iar toate transformarile prin care trece pentru a se regasi pe sine nu par a o ajuta in vreun fel. Probabil tocmai la acest lucru se refera si titlul romanului, prin faptul ca tot substratul care le erodeaza usor, usor sufletele personajelor principale este chiar Frica, intalnita si binecunoscuta de cand s-au nascut.La un moment dat, ajunge sa fie prea tarziu pentru a te mai putea intoarce si a o lua de la capat - acesta pare a fi mesajul transmis prin intermediul naratoarei. Frica este chiar aceea de a se transforma in parintele lor, pe care l-au detestat atat de tare cu totii. Sofia este singura care nu cade in niciuna dintre aceste doua extreme, insa ramane nescutita de nesigurantele pe care un astfel de trai le aduce cu sine. David, fratele mai mare al celor doua femei, este prezentat la inceput ca un barbat bland, care insa este ajuns la randul lui de urmele trecutului ce nu i-au dat niciodata pace. Fiecare dintre cei trei frati ajunge sa poarta o masca, indepartandu-se unul de altul din cauza propriilor suferinte ascunse, poate chiar rusinoase, de care simt ca nu mai pot scapa. Toate acestea se intampla pentru ca nu s-au avut decat unul pe altul, iar apoi, oricat ar fi incercat, nu s-au putut agata cu adevarat de un lucru stabil care sa-i scoata definitiv la liman, la sanatate psihica si normalitate. Desi poate suna dramatic, aceasta este situatia multor oameni si familii, care se pierd cu timpul in propriile lor temeri si ganduri negre, pe care nu le impartasesc celor din jur la timp. Ranile copilariei raman deschise toata viata daca nu sunt tratate si se perpetueaza la infinit pana cand cineva e in sfarsit pregatit sa le infrunte, dupa cum spune si un citat al lui Stephi Wagner. Aceasta ar fi prezentarea pe scurt a primului roman scris de Camelia Cavadia pe care l-am citit pana in prezent. Aveam deja asteptari destul de mari, care insa au fost atinse cu brio de stilul nici prea lent, nici prea grabit regasit in cele 230 de pagini. Multe dintre sentimentele Emei mi-au fost familiare, caci am trecut de multe ori pe langa haul despre care tot vorbeste aceasta. Pot intelege groaza starnita de faptul ca orice ai face, pare imposibil sa mai poti reveni la fiinta umana functionala care erai odata. Pot doar sa extrag de aici povata, pe care o gandeam dinainte, ca nu e bine sa-ti infranezi pornirile, dar nici sa iei decizii mari intr-un mod pripit, alterandu-ti astfel sufletul deja predispus la indurerare. Acestea fiind spuse, consider ca povestea Emei a fost expusa intr-un mod foarte reusit, finalul purtand cu sine un mare semn de atentionare pentru orice cititor al acestei carti. Mastile fricii este o poveste trista, dar scrisa cu mult patos si daruire, care trebuie citita si ca o lectie de viata, pentru a nu repeta greselile altora. Ajutorul exista atunci cand il ceri. Deschide-te in fata celor dragi.Astept cu nerabdare sa vad si in ce alte moduri s-a mai manifestat talentul autoarei care m-a tinut captiva in povestea ei in ultimele zile. Nu ezitati sa puneti mana pe aceasta carte cu prima ocazie!
  • Like review icon 0
  • Add comments
Maria Simona 25/06/2020 15:00
A fost tare greu să lupt cu demonii din interior și să mă reconstruiesc eu ca om. Să am grijă să le fiu prietenă și nu tartor. Urăsc privirea în care se oglindește frica. Cu asta mă lupt întotdeauna. Pe asta nu o vreau. Știu cât de mult doare și cât de mult timp nu m-am simțit eu întreagă, fără lipsuri.
  • Like review icon 0
  • Add comments
Lau34 19/06/2020 18:00
Oricat de insuportabil ar fi, uneori adevarul este singurul care mai poate da vietii un sens. Absenta lui arunca o lumina falsa chiar si asupra lucrurilor care au fost candva adevarate.Ma uitam la ai mei si ma izbea anormalitatea, eram stricati, defecti. Nepriceputi in a fi normali, indiferent ce ar fi insemnat asta. In fapt, ce era normalitatea pentru noi daca nu tocmai acel ceva ce ne fusese intotdeauna refuzat si pe care acum nu stiam de unde si cum sa-l apucam?Uneori raul e ca o ciuma, ajunge sa stai in prezenta lui si te contaminezi.Cred ca nu poti sa stii niciodata ce ascunde cineva sau cum se poate transforma in ceva ce nu ti-ai imaginat.Si mai stiam ca cel mai bine era sa nu astept nimic de la nimeni, sa nu ma leg, sa nu ma atasez, sa stau departe. Pentru ca fiecare picatura de bine ajungi sa o platesti mai tarziu cu suvoaie intregi de rau.L-am iubit ca o muribunda careia i se da o ultima sansa la fericire si pe care o imbratiseaza din plin. L-am iubit cat pentru toti barbatii care au muscat din trupul meu, dar care n-au primit nimic in schimb. L-am iubit cat pentru o viata intreaga. Ca pe nimeni altul l-am iubit.Voiam sa-i construiesc amintiri frumoase, pe care sa-si poata sprijini intreaga viata. Stiam ca nu-si va aduce aminte de ceea ce a facut la un an, dar, intr-un fel, eram sigura ca totul ramane inmagazinat acolo, undeva. Cand esti copil nici nu-ti dai seama ca traiesti intr-o bula magica. Abia cand cresti si te uiti in spate poti s-o vezi. O bula diafana in care copiii se simt protejati. Nu si noi. Nu si noi.Intotdeauna e mai usor sa judeci actiunile celorlalti decat pe ale tale. Dupa cum intotdeauna, din afara, stii mereu ce are altul de facut. Cand nu e vorba de tine, cand nu esti tu in joc, solutiile ti se rasfira ca un evantai. Pentru ca, nu-i asa, intotdeauna stim sa-i sfatuim pe ceilalti, dar suntem atat de nepriceputi in a ne ajuta pe noi insine.Mi-e frica de cand ma stiu. Mi-e frica de tot si de toate si mi-e frica sa recunosc asta in gura mare. Daca as face-o ar insemna ca e adevarat. Si ar mai insemna si ca ea a invins.Nu, nu voiam sa interactionez cu nimeni, ci doar sa ma amestec printre ei. Uneori, simteam ca statusem atat de mult departe de lume, incat lumea ma scuipa afara. Trebuia sa insist, ca sa fiu primita din nou.Singuratatea te face sa vrei sa intri si mai mult in tine. Sa te intorci pe dos si sa-ti cunosti fiecare centimetru, sa te confrunti cu murdaria, sa vezi ce s-a rupt, ce poate fi salvat. Nu te ajuta cu nimic, desigur, ci doar te face sa te pedepsesti pentru tot ceea ce ai lasat sa se intample in afara ta, departe de tine. Nu stiam cum de devenisem atat de singura, dar aici ma gaseam, infasurata in propria-mi insingurare.In fiecare dintre noi exista un robot care preia fraiele cand suntem doborati. Fara el am fi niste papusi stricate, ramase fara baterie in mijlocul unor secunde oarecare. Cazute intr-o inertie hidoasa ce ne lasa cu dedesubturile la vedere, cu gurile strambe, cu pleoapele cazute, cu mainile inconvoiate.A primi ceva ce stii bine ca nu vei putea da niciodata inapoi e un lucru cat se poate de josnic.Nu inseli doar atunci cand te culci cu un alt barbat, ci mai degraba cand te ascunzi tot timpul si nu-l lasi pe celalalt sa te cunoasca.E usor sa-i inseli pe altii, dar uneori e atat de greu sa te-nseli pe tine.De trecut nu poti scapa. E ca o haina invizibila pe care o porti pe dedesubtul celor care se vad. Un gand nu e niciodata o idee si atat. E un trecut intreg modelat in el. Iar cand trecutul e unul ca al lui, novoia de dreptate absoluta devine singura nevoie.Miaam propus sa fac mai des lucrul asta si sa nu ma mai iau atat de mult in serios. Puteam sa fiu fericita, imi spuneam. Chiar puteam. Trebuia doar sa traiesc, iar atunci cand mi se va parea prea greu, as fi putut sa ies din timp, ca de exemplu, aici, la cinema.Frica ma facea sa ma simt ca un animal urmarit, pe urmele caruia erau haite de lupi cu gurile cascate, cu un harait continuu in nari si in gatlej. Totul ma durea, totul imi crea disconfort.Dar cel mai frica imi era sa gandesc. Sa aflu ce se intampla dincolo de usile inchise ale camerei in care ma exilasem.Ghirlandele opulente parca ar fi vrut sa atraga atentia ca uneori trebuie sa razi si sa nu te-ntrebi nimic, sa nu privesti in urma, sa te bucuri de moment, sa nu-ntorci capul. Doar putin, foarte putin esti pe scena si trebuie sa-ti savurezi momentul, gloria; bucuria trebuie sa fie cu atat mai deplina, cu cat stii ca e efemera. Sa te dai in spectacol, sa lasi modestia, fricile deoparte si sa iubesti bucatica aia de viata.Stii vreodata ce vei deveni? Stii vreodata ca nu te vei transforma in ceea ce-ai urat mai mult la altii? Nu, nu-ti ofera nimeni garantii. Certitudinile sunt pentru prosti. Sunt pentru cei care se cred deasupra slabiciunilor, a ceea ce ne face vulnerabili. Sunt pentru infatuatii care se cred puternici si dispretuiesc omenescul din noi. A spune ca tu nu vei face niciodata una sau alta e ca si cum ti-ai provoca destinul.Pentru ca lucrurile sa fie echitabile, nu poti rasplati bunatatea decat cu bunatate. Orice altceva ai oferi in schimb, intotdeauna va fi prea putin.Fata mea, uneori crezi ca ai nevoie de cine stie ce motive ca viata ta sa o ia intr-un anume sens, dar adevarul e ca n-ai. Putine lucruri le faci pentru ca asa crezi ca e bine; le faci, de fapt, pentru ca nu poti altfel. Pentru multe dintre greselile noastre, nu exista explicatii care sa aiba sens. Exista doar slabiciuni pe care nu le poti invinge. Pentru ca nu poti schimba in totalitate ceea ce esti. Oricat te-ai stradui.Intotdeauna ramai cu ceea ce te-ai nascut sa fii.Daca vrei ca ceva sa se schimbe in jurul tau, trebuie sa ai curaj sa faci tu primul pas.E bine sa nu te amesteci in vietile oamenilor, dar uneori e imperios necesar sa o faci. Daca nu o faci la timp, ai putea trai cu regretul vesnic ca ai inchis ochii exact cand trebuia sa-i deschizi mai tare.De obicei crezi ca ai timp, ca ceea ce ai stricat azi ai timp sa repari maine, ca tot ceea ce nu ai spus azi, vei avea timp sa zici maine, poimaine, candva. Dar adevarul e ca n-ai. 'Am timp, am timp', iti repeti ca o moara stricata, iar la un moment dat constati ca timpul e singurul care-ti lipseste. 'O sa spun', 'O sa fac', 'O sa', mereu la viitor, de parca asta e singurul timp pe care-l stii. Insa el, marsavul, 'n-o sa' te astepte niciodata. E singurul care-si vede de treaba lui, fara sa incetineasca.Ceea ce tot timpul am considerat ca-i o capcana, a fost de fapt...viata mea. Care ar fi putut fi frumoasa daca as fi putut trai in prezent....am gasit asta, jurnalul mamei. Tata, daca suntem si noi la fel?
  • Like review icon 0
  • Add comments
Kruppa Adrian Gabriel 03/03/2020 15:51
Romanul meu preferat din cele scrise de Camelia. Cred că fiecare cititor poate găsi măcar o părticică din viața lui în cărțile Cameliei, pe care le consider lecții de viață. Recomand!
  • Like review icon 0
  • Add comments
doarEU 28/02/2020 09:00
Aceasta carte m-a surprins placut! Se citeste repede, dar nu usor. O recomand pentru momentele cand doriti o carte care sa va faca sa va tot ganditi la ea.
  • Like review icon 0
  • Add comments
dandiana 20/07/2018 23:58
Dragă Camelia, Îți mulțumesc pentru cadourile de suflet oferite prin cele două cărți pe care le-am citit ”Măștile fricii” și ”Vina”. ”Măștile fricii” m-a ajutat enorm să înțeleg nevoia, uneori inexplicabilă, a copiilor de a vedea în părinți supereroi, chiar și atunci când nu e loc de eroisme. De fapt acești copii simt , instinctiv, că oamenii îi pot judeca, eticheta, cataloga în funcție de părinții lor. ”Vina” este prima carte care m-a emoționat pe tot parcursul ei, dezvoltând o adevărată relație cu personajul principal. Am intrat în numeroase conflicte cu el, am avut impulsul de a-l scutura la realitate, de a-l dojeni sau încuraja, în funcție de situații. Am încheiat cartea pe o plajă plină de oameni, nu a fost cel mai inspirat lucru deoarece nu mă așteptam la acel final. Încercam să îmi înghit lacrimile dar nu am reușit și ce a ieșit a fost o izbucnire emoțională pe care nicio carte citită până în prezent nu a reușit să o producă. Felicitări! Spre bucuria mea am văzut că a mai apărut o carte ”Purgatoriul îngerilor”pe care sper să o găsesc cât mai repede disponibilă. Spor la scris!
  • Like review icon 0
  • Add comments
Catalina Adochiti 04/12/2016 21:04
Tulburătoare carte!
  • Like review icon 0
  • Add comments

Noi suntem despre carti, si la fel este si Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te si primesti un cupon de 10% pe care să-l folosesti la urmatoarea ta comanda! In plus, vei afla rapid care sunt promotiile zilei, noutatile si recomandarile noastre.

Ma abonez image one
Ma abonez image one