Roxana si Nicol, doua adolescente cu personalitati aparent diferite, devin cele mai bune prietene dupa o noapte in care viata li se va schimba complet. Impartasind acelasi secret, ele vor incerca timp de mai multi ani sa duca impreuna o existenta cat mai banala, cotidiana, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea.

Dar chiar secretul nu este ceea ce pare. Devenite pioni in mijlocul unei confruntari seculare intre cele mai puternice neamuri de vrajitori, cele doua tinere au de ales intre a fugi mereu sau a-si infrunta adversarii. Intunericul este insa foarte aproape, mult prea aproape…

Magie si actiune, rasturnari de situatie, intrigi tesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al cosmarurilor devenite realitate, in care moartea pandeste din coltul oricarei strazi, in ochii oricarui trecator si chiar din adancul propriului suflet. Lupta abia a inceput, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodata sa fie cel care va castiga suprematia asupra intregii lumi.
Fragment din romanul "Neamul Corbilor vol.1: Copiii intunericului" de Lavinia Calina

"CAPITOLUL 5 (Nicol)
Cunosteam strazile acestui oras, stiam exact unde e fiecare groapa, gard, denivelare, trecere de pietoni, orice obstacol ce putea aparea in calea mea. Asa ca nu am fost surprinsa cand am constat ca, desi prinsa in propriile mele ganduri, am reusit sa ajung la destinatie fara probleme. Nici nu am realizat cand am iesit din cartierul in care stateam, am trecut pe langa scoala generala, am traversat parcul si am ajuns in centru.
Desigur, dupa ce cu o seara inainte un nebun ma lasase inconstienta, mersul de una singura pe strada era ultimul lucru pe care voiam sa il fac. Spre norocul meu, Radu ma sunase in dimineata aceea si imi ceruse sa ne vedem la una dintre terasele din centru. Primul impuls a fost sa-i spun ca e nebun si ca o sa inghetam de frig, apoi am privit pe fereastra. Nici urma de nori, soarele stralucea, vantul incetase sa mai bata, iar intreg peisajul posomorat de ieri se transforrnase ca printr-o minune intr-o superba zi de primavara.
Vremea ciudata si schimbatoare din ultimii ani nu parea sa mai impresioneze pe nimeni. Pe la jumatatea drumului m-am vazut nevoita sa imi scot haina si sa o port pe bray. Era mult prea cald. Ma enervau cumplit schimbarile bruste de temperatura, dar m-am bucurat in sinea mea de alegerea facuta de Radu. Terasa fiind plasata in centrul orasului, nu eram nevoita sa merg pe alei laturalnice, drumuri pustii sau mai stiu eu ce. In plus, in duminica respectiva era ceva sarbatoare inainte de Paste, deci toate strazile principale erau ticsite de oameni."