Demostene Andronescu este numele unui paradox. Nu-i entuziast, dar transmite entuziasm. Crede in atotputernicia lui Dumnezeu, dar, la o adica, se pune cu Dumnezeu: Il ia la intrebari, Il ameninta sau se preface ca-L ignora. 

Poezia i-a fost si rugaciune detinutului politic, atunci cand nu se mai putea ruga. Si rugaciunea a luat forma poeziei. Iar Dumnezeu "S-a hranit" cu poezia lui. 

 

Insa poetul tot poet, nu a pastrat poezia numai pentru sine, ca pe o pretioasa sursa a vietii, ci a impartasit-o camarazilor de inchisoare, sperand ca va fi si pentru ei apa vie. Iar pentru unii a fost, la fel cum le-a fost si poezia altor mari poeti ai temnitelor comuniste. - Claudiu Tarziu 

 

Analiza „istorica” si analiza „lirica” sunt cele doua oglinzi paralele in care se reflecta demersul marturisitor si care, la o privire mai atenta, se completeaza fara sa se tradeze si fara sa se substituie. In fond si la urma urmei, viata insasi, mult mai comoda de comentat decat de trait, este amestec indefinit de subiectiv si obiectiv, de certitudine si de aproximatie, de sondabil si insondabil. Daca este in aceste memorii si vreo judecata indoielnica, in spatele ei nu se afla o intentionalitate impura, ci doar fatalele limite ale umanului, cu care ne confruntam, intr-un fel sau altul, cu totii, chiar daca nu suntem grabnici sa o recunoastem.- Razvan Codrescu