Tobele toamnei vol. 2. Seria Outlander. Partea a IV-a

Bestseller New York Times

Dupa o lunga despartire, Claire si Jamie s-au reintalnit. Dar fiica lor, Briana, ramasa singura in prezent, porneste intr-o cautare periculoasa a mamei si a tatalui pe care nu l-a cunoscut niciodata. Apoi e nevoita sa riste totul ca sa schimbe istoria si sa le salveze viata. Prietenul ei si istoricul Roger Wakefield face si el tot posibilul sa o gaseasca si sa o ajute.

Gabaldon isi continua seria de calatorii in timp avandu-i ca protagonisti pe Claire si Jamie. Unele parti din carte au loc in prezent, dar cea mai mare parte din actiune se petrece in Charleston, Carolina de Sud, in 1760. Scotienii exilati de la Culloden sunt primii care simt revolutia apropiindu-se. Gabaldon scrie extrem de bine, documentat istoric si creeaza o galerie de personaje tipice perioadei, intr-o dinamica ce tine cititorii interesati. - Booklist

Personaje imposibil de uitat, intr-o tesatura bogata de detalii istorice, o carte pe care pur si simplu nu o poti lasa din mana. - Cincinnati Post

Din seria Outlander fac parte:
• Partea I: Calatoarea
• Partea II: Talismanul
• Partea III: Cercul de piatra - Volumul 1
• Partea III. Cercul de piatra - Volumul 2
• Partea IV: Tobele toamnei - Volumul 1
• Partea IV: Tobele toamnei - Volumul 2
• Partea V: Crucea de foc - Volumul 1
• Partea V: Crucea de foc - Volumul 2
• Partea VI: Prin zapada si cenusa - Volumul 1
• Partea VI: Prin zapada si cenusa - Volumul 2
Fragment din carte:

"Apoi existau disparitii... acestea se aflau intr-o sectiune separata, listate ingrijit dupa sex si varsta, precizand si circumstantele, atat cat fusese posibil. Deci aceasta era semnificatia crucilor; cati oameni disparusera in apropierea fiecarei sarbatori. Erau mai multe in cazul disparutilor decat al mortilor, dar, in mod firesc, existau mai putine date. Cele mai multe disparitii prezentau semne de intrebare - Roger a presupus ca nu se putea preciza daca o disparitie din apropierea unui cerc de pietre avea inevitabil legatura cu el. A intors pagina si a incremenit, parca ar fi primit un pumn direct in stomac.

1 mai 1945. Craigh na Dun, Inverness-shire, Scotia. Claire Randall, 27 de ani, gospodina. Vazuta ultima oara la inceputul diminetii, dupa ce isi declarase intentia de a vizita cercul in cautarea unor specii neobisnuite de plante, nu s-a intors la caderea intunericului. Masina gasita parcata la poalele dealului. Nicio urma in cerc si niciun semn de infractiune.

A intors cu atentie pagina, ca si cum s-ar fi asteptat sa ii explodeze in mana. Asadar, Claire ii oferise lui Gillian Edgars o parte dintre dovezile care o condusesera spre propriul experiment. Oare Geillie descoperise dovezi privind intoarcerea lui Claire peste trei ani?
Nu, a tras el concluzia, dupa ce a recitit acele pagini, iar daca o facuse, nu consemnase nimic acolo. Fiona ii mai adusese ceai si o farfurie cu biscuiti cu nuca si ghimbir, care au ramas neatinse de cand se apucase sa citeasca. Mai mult din obligatie decat motivat de foame, a ridicat un biscuit si a muscat din el, dar firimiturile foarte aromate i-au ramas in gat, facandu-l sa tuseasca.
Ultima sectiune a cartii purta titlul „Tehnici si pregatiri". Incepea astfel:

Aici se afla ceva, care este mai vechi decat omul, iar pietrele pastreaza puterea lui. Vechile vraji vorbesc despre „linii ale pamantului" si despre puterea care curge prin ele. Scopul pietrelor are legatura cu acele linii, sumt convinsa. Dar pietrele deformeaza liniile de putere ori sunt doar semne ale lor?

Bucata de biscuit parea sa i se fi intepenit cu totul in gat, oricat ar fi baut. S-a trezit citind mai repede, trecand peste pasaje, sarind pagini si, in cele din urma, s-a rezemat de spatar si a inchis cartea. Va citi restul mai tarziu — si nu doar o data. Insa acum trebuia sa iasa afara, sa respire aer curat. Nici nu era de mirare ca acea carte o tulburase atat de mult pe Fiona.

A mers grabit de-a lungul strazii, indreptandu-se spre rau, fara sa ia in seama ploaia. Era tarziu; a auzit dangatele unui clopot de biserica anuntand vecernia, iar numarul pietonilor care se indreptau spre baruri crestea pe poduri. Insa dincolo de sunetele clopotului si ale pasilor, i-au rasunat in urechi ultimele cuvinte pe care le citise, de parca ea i s-ar fi adresat in mod direct.

Sa te sarut, copile, sa te sarut, barbatule? Sa-mi simti dintii inapoia buzelor cand o voi face. Te-as putea ucide la fel de usor cum te-as putea imbratisa. Gustul puterii este gustul sangelui — fier in gura mea, fier in mana mea.
Este nevoie de un sacrificiu. "