Stie de la o prietena mai veche, un fel de confidenta, prea experimentata ca sa-i fie mai mult de-atat, ca pe femei nu e bine sa le contrazici, pentru ca devii dezagreabil si ti le indepartezi. De fapt, a constatat mai tarziu baiatul, daca nu le minti, le pierzi pur si simplu. Adevarul le deranjeaza pentru ca nu are valoare artistica! Pe cand minciuna devine miezul povestirii! Ce poti face daca tanara asteapta de la tine sa-i spui ca ziua in care ai intalnit-o a fost minunata, dar tu stii bine ca toata chestia a fost o intamplare? Iar, catre final, cu siguranta ca va fi o catastrofa. intre ghilimele! S-o pacalesti cu zambetul pe buze! Cand trebuie! S-o pacalesti frumos! Atata tot! Daca n-ai imaginatie... E regula de baza in mecanismul acesta. Cine stie? Pentru ca invatatii nu si-au spus inca parerea, ci i-au lasat pe artisti sa dea vina pe procedeu... E singura intamplare din tot mecanismul... un fel de transfer, de nu stiu ce, intr-un context pe care oricine il intelege in voie. Si, cam atat!

Adrian Iancu este un respectabil profesor de franceza la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. Excelent teoretician literar, el s-a specializat in cercetarea conditiei personajului literar. Ca prozator, el a debutat la Limes in 2016 cu volumul „Regula jocului si alte povestiri”. Acum revine, adunandu-si cinci proze scurte centrate pe tema triunghiului amoros, asa cum sugereaza foarte bine si titlul cartii. Marea lui calitate este aceea de a prinde in cateva linii conturul unui personaj, aidoma unui desenator fin si exersat. El este un ironist foarte ager, apropiindu-si personajele intr-un soi de „complicitate fertila”, ca sa folosesc o sintagma celebra. O foarte bine dozata cantitate de umor confera o si mai mare savoare acestor proze care reusesc sa creioneze atmosfera caracteristica unei localitati de munte, unde plictisul si lentoarea ritualurilor domestice sunt frante discret de tusa unor aventuri erotice de nestavilit.