Germenele acestui volum al Ruxandrei Hurezean se regaseste in articolul publicat in noiembrie 2008, „Trista poveste a ultimilor sasi din Transilvania”. Atunci, autoarea i-a luat un interviu unui sas care nu a plecat, desi fiii lui sunt in Germania. Intrebat direct de ce au plecat sasii, acest sas, pe nume Johann Schaas, i-a raspuns cu o fabula. La sfarsitul fabulei povestite, Johann Schaas ii spune Ruxandrei Hurezean: „Vulpea e istoria, doamna, istoria care a facut la usa sasilor multe dimineti la rand.” Intrebarea naste alta intrebare: de ce nu s-au intors sasii? Peste 300 de comentarii am gasit la acest interviu. Unii au spus ca una dintre cele mai mari pierderi pe care a avut-o Romania a fost plecarea sasilor. Altii au adaugat la sasi pe evrei.
Aurora Liiceanu

* * *

Cartea Ruxandrei Hurezean este, e drept, o carte despre sasii din Transilvania, dar, in acelasi timp, este mult mai mult – este o carte tulburator de profunda despre ce inseamna „sa fii acasa” intro lume a globalizarii, in care „patria” este inteleasa ca o comunitate bazata pe traditii si solidaritate umana, in armonie cu pamantul si natura inconjuratoare. Acum cand au plecat nu numai sasii, dar si atatia romani in cautare de lucru si o viata mai buna dincolo de hotarele Romaniei, ducand dorul locurilor natale cu ei, cartea aceasta ne priveste pe toti.
Anneli Ute Gabanyi

* * *

Ruxandra Hurezean a urmat studii de filosofie la Cluj si a lucrat ca jurnalist la mai multe ziare locale si centrale. A condus echipe redactionale, a scris analize politice, reportaje si comentarii, a enervat multa lume. Are cam 25 de ani de razboi cu lumea care nu-i place si tot atatia ani de pace cu oamenii buni. I se spune „pescar de oameni”, dintre cei care stiu mai mult sa dea decat sa primeasca. Are o lipsa cronica de simt mercantil si o caposenie care o face unica. Atunci cand toata lumea o ia la vale, ea o ia la deal. A publicat un volum de proza, „Cetatea”, si unul de reportaje, „Conspiratia oamenilor liberi. Patruzeci de calatorii in cautarea unui drum”. In prezent este senior editor al revistei SINTEZA, revista de cultura si gandire strategica.
Fragment din cartea |"Povestea sasilor din Transilvania. Spusa chiar de ei" de Ruxandra Hurezean

"Blestem sasului:
„Sa-ti creasca iarba la usa casei!"
A fost prima scoala din sat construita de familiile lor, o cladire cu doua etaje si curte mare. Acum se uita cu orbitele gaunoase spre piata centrala. E masiva si impunatoare, chiar si asa slutita cum e. Nu mai are niciun geam, nicio usa. Pasim printre buruienile si gunoaiele din curte.
Portile stau rupte, culcate la pamant. Lui Dorner i se mai alatura si alti frati sasi. Intra in curtea scolii si se opreste brusc. Sta cu picioarele se uita spre mine ca spre toata lumea straina lui, dar cu care are o socoteala de incheiat: „E o vorba care zice sa nu-i urezi cuiva de rau altfel decat asa: «Sa-i creasca iarba la usa casei!» Nu stiu cine ne-a urat pe noi atat de tare!"
Michael Dorner a plecat cu 40 de ani in urma, si-a luat mama, cei doi copii mici si 76 de kilograme bagaj. Era tamplar de meserie si a trait bine din munca lui in sudul Germaniei. Acum isi vede prima data locul lasat in urma, mormantul tatalui si al rudelor. Vecinii.
De un singur roman i-a fost dor in toti anii aceia. De o femeie. Cum a ajuns in Saschiz, a pornit spre cetate, a ocolit dealul si a iesit prin catunul romanilor pe la poarta casei ei. Norocul a facut sa o gaseasca la fereastra. Cornelia are acum 80 de ani. „Nu-i venea sa creada ca sunt eu, a fost foarte surprinsa. S-a bucurat mult. Am lucrat opt ani impreuna la Gostat, eu eram tehnician si ea contabila. Am vrut s-o vad sa-mi iau ramas bun pentru totdeauna de la ea. Stiti, eu nu ma mai intorc niciodata...""