Proza cu amanuntul
Recenzie blog.libris.ro
LIBRIS.RO: Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?
DAN LUNGU: Nu cred că există scriitor care să nu fie îndrăgostit de cărţi. Să le pipăie, să le adulmece, să le poarte prin toate buzunarele Aşadar, nici eu nu fac excepţie. Biblioteca părinţilor mei a fost destul de săracă, un raft cu câteva volume, dar care are un halou luminos în memoria mea afectivă. Este, în definitiv, prima mea bibliotecă, din care a supravieţuit o carte hrentuită despre făcutul dulceţurilor şi punerea murăturilor pe iarnă. Pe parcurs, am îmbogăţit-o cu cărţi luate din vagoanele cu maculatură din gară şi cu cele cumpărate din banii de mâncare pentru şcoală, pe care îi primeam zilnic din mâna mamei. Prin liceu, Dumnezeu mi-a pus mâna în cap, cum ar spune tata, şi mi-au fost publicate două pagini de proză în SLAST, Suplimentul Literar Artistic al Scânteii Tineretului. Numai cine a trăit pe vremea aceea ştie ce înseamnă asta. Am primit drepturi de autor de peste 300 de lei. Desigur, am spart toţi banii pe cărţi. M-am simţit minunat!
Apoi a urmat un întreg şir de biblioteci. Am stat luni, ani în biblioteci universitare ca într-o a doua mea casă. De fapt, oriunde găsesc o carte bună mă simt acasă. De aceea nu mi-e frică de călătoriile lungi, care unora le par plicticoase. Este suficient să aplec ochii peste paginile tipărite şi, hop!, intru în locuinţa mea secretă, unde nu mă deranjează nimeni.
Acum am mai multe biblioteci: cea părintească, cea personală, cea de la casa de vară şi biblioteca de pe laptop. În aceasta din urmă ţin în principal cărţile şi articolele ştiinţifice. Printre cele mai valoroase exemplare pe care le am se numără un volum de poezie al lui Mihai Ursachi ce are o dedicaţie către Tereza Culianu. Cât priveşte carte cea mai dragă, este un manual de citire al surorii mele, pe care am buchisit în copilărie
LIBRIS.RO: Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare?
DAN LUNGU: Imediat ce am un strop de timp liber, citesc. Prefer, desigur, literatura, dar citesc şi multe articole ştiinţifice sau presă. În perioada următoare voi reciti din clasici Flaubert, Kafka, Musil ş.a. pentru cursul de scriere creativă pe care l-am început la Iaşi.
LIBRIS.RO: Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale?
DAN LUNGU: Nu trebuie să o ascundem, literatura română este mult prea puţin cunoscută în străinătate. Arborele genalogic al receptării în diferite limbi este firav, iar numărul traducătorilor este insuficient. Institutul Cultural Român de sub conducerea lui Horia Roman-Patapievici a făcut lucruri admirabile, care începuseră să pună pe orbită internaţională literatura română, însă, după cum ştiţi, lucrurile s-au schimbat, şi nu în bine.
LIBRIS.RO: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum îl recomandă Dan Lungu pe Dan Lungu?
DAN LUNGU: Hmmm, greu de spus E un autor care poate mulţumi deopotrivă cititorii sofisticaţi şi pe cei simpli, care are umor şi care atacă în romanele sale teme delicate. Dacă ar fi să cred sutele de mesaje primite, e un scriitor care, înainte de toate, nu plictiseşte.
LIBRIS.RO: Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de chemarea muzelor?
DAN LUNGU: Mi-ar fi plăcut să cânt, dar urechea mea e la fel de muzicală ca un ghem de lână. Probabil aş grădinări sau aş face sport. Probabil atletism. Adolescent fiind, îmi plăcea să alerg de unul singur kilometri întregi
Interviu realizat de Loredana Tudor, pentru www.libris.ro.
Proza cu amanuntul
„Ca prozator, Dan Lungu este foarte convingator. «Dur» si matur, cu stiinta si putinta constructiei unui personaj, cu o viziune sumbra asupra lumii, pe care o exprima fara prea multe menajamente pentru sensibilitatile cititorului, incercind mai mereu sa-si rasuceasca ingenios povestirile, astfel incit acelasi cititor sa nu aiba motive de plictiseala, cu doua-trei „caderi" datorate tocmai acestei ingeniozitati cu orice pret ("Eroi si eroi...", "Fotografiile matusii Eliza"), Dan Lungu este un tinar prozator de indiscutabil talent." - Daniel Cristea-Enache
„Nu exista proza in acest volum peste care sa treci plictisit sau care sa-ti "trezeasca" indiferenta critica. Sint toate scrise cu un condei sigur, in registrul unui realism temperat, sagetat pe alocuri (in partile esentiale) de unde lirice." - Bogdan-Alexandru Stanescu
„Dan Lungu s-a remarcat mai ales prin efortul de a «textualiza» realitatea, de a o stiliza mutind-o in scriitura. Fictiunile sale, fie ca e vorba de cele amplu sistematizate sub forma romanesca, ca in Raiul gainilor, fie crosetate minimalist, pe spatii de scurta respiratie, in prozele scurte, confirma un program coerent articulat, o poetica deloc simplista, desi simpla in aparenta, pe care insusi autorul a definit-o cel mai bine, asezind-o pe frontispiciul unei carti: Proza cu amanuntul." - Bogdan Cretu
"Una dintre cele mai provocatoare si, artistic, mai bine realizate carti de proza scurta aparute la noi dupa l990." - Cristian Teodorescu
Descrierea produsului
„Ca prozator, Dan Lungu este foarte convingator. «Dur» si matur, cu stiinta si putinta constructiei unui personaj, cu o viziune sumbra asupra lumii, pe care o exprima fara prea multe menajamente pentru sensibilitatile cititorului, incercind mai mereu sa-si rasuceasca ingenios povestirile, astfel incit acelasi cititor sa nu aiba motive de plictiseala, cu doua-trei „caderi" datorate tocmai acestei ingeniozitati cu orice pret ("Eroi si eroi...", "Fotografiile matusii Eliza"), Dan Lungu este un tinar prozator de indiscutabil talent." - Daniel Cristea-Enache
„Nu exista proza in acest volum peste care sa treci plictisit sau care sa-ti "trezeasca" indiferenta critica. Sint toate scrise cu un condei sigur, in registrul unui realism temperat, sagetat pe alocuri (in partile esentiale) de unde lirice." - Bogdan-Alexandru Stanescu
„Dan Lungu s-a remarcat mai ales prin efortul de a «textualiza» realitatea, de a o stiliza mutind-o in scriitura. Fictiunile sale, fie ca e vorba de cele amplu sistematizate sub forma romanesca, ca in Raiul gainilor, fie crosetate minimalist, pe spatii de scurta respiratie, in prozele scurte, confirma un program coerent articulat, o poetica deloc simplista, desi simpla in aparenta, pe care insusi autorul a definit-o cel mai bine, asezind-o pe frontispiciul unei carti: Proza cu amanuntul." - Bogdan Cretu
"Una dintre cele mai provocatoare si, artistic, mai bine realizate carti de proza scurta aparute la noi dupa l990." - Cristian Teodorescu
Detaliile produsului